Prolog.

Nici nu ma mai oboseam. Nu mai avea rost sa ma complic. De ce sa ma enervez eu? De ce sa fiu eu cea care fumeaza un pachet pe zi si care o sa aiba mai multe riduri decat ar trebui?

O asteptam pe Oana la un club de jazz destul de recent. Muzica era buna, cafeaua era foarte buna, budele erau curate, preturile normale, ospatarii draguti si fara fite; cea mai buna parte era privelistea. Clubul era deasupra multor magazine, intr-un bloc, aproximativ la etajul patru. puteam vedea oamenii, strazile, cerul, copacii, avionasele cureactie. Locul asta era unul in care veneau oameni normali, deocamdata. Te asigur ca nu va dura mult pana cand pitipoancele si cocalarii vor fecventa locul asta si nuzica jazz se va transforna in muzica hip, adica "tehno" sau, cum imi place mie sa zic pentru ca-mi aduce aminte de o colega, "muzica tectonica".

Ma uit la ceas si-mi schimb pozitia pe fotoliu. Interiorul era foarte comod si te facea sa te simti ca acasa: peretii erau de un caramel cald, aveau cateva tablouri cu unii cantareti de jazz faimosi, poze cu angajatii si, ce-mi placea cel mai mult, un panou maaaare unde puteai pune poze Polaroid cu tine si prietenii tai; pozele erau facute in club si cu aparatul furnizat de ei. Facusem si eu o poza cu Oana destul de simpatica; am impresia ca a fost a doua sau a treia poza puza pe panou. Fotoliile si canapelele erau bleu iar mesele, turcoaz.

Cred ca asta va fi singurul lucru care o sa-mi lipseasca cel mai mult. Cand mi-am scos alta tigara, s-a auzit clopotelul de la usa.

- Imi pare rau ca am intarziat! s-a asezat pe fotoliul din fata mea si parul negru, tuns bob, i--a tresarit. Ochii verzi cercetau meniul si a comandat o cafea mare cu triplu zahar; si-a aprins un Marlboro Menthol.

- De ce nu alegi sa puna si lapte la cafea?
- Cand ai de gand sa pleci?

- Aproximativ un'spe zile.

Biletul de avion ma astepta pe dulap. Inca unsprezece zile.