marți, 4 august 2009

5.1

“Alice, iubita, de ce trebuie sa faci totul atat de greu? Sa stii, iti ingreunezi singura situatia.”

“Sanziana! Nu te mai juca si grabeste'te!”

„Hei! Tu ai avut parte de toata distractia pana acum! Lasa'ma si pe mine!”

Am oftat adanc si am lovit un paznic in cap; cu un baros. Stiu ca nu era cea mai buna arma silentioasa, dar isi facea treaba repede. Problema era ca trebuia sa te apropii de 'tinta' ca sa o lovesti bine. Sa'l arunci nu prea se cuvenea. Iti rupeai mana. Arma preferata a Sanzianei...majoritatea obiectelor ascutite. Ii placea sa se joace si sa tortureze 'prada'. Armele mele preferate? De obicei, pistoalele, cutitele si sabiile.

„Ce vreti de la mine? Va dau bani, orice! ... Cine v'a trimis?! Stiu ca a fost Toni. Bastardul! Nenorocitul!!! Daca'l prind o sa'i lipesc scrotul---”

„E surprinzator cat de schimbatori sunt oamenii. Pana la urma ce era cu Alice asta?” M'a intrebat Sanziana iesind din camera carei pereti erau proaspat vopsiti cu sange.

„Tch, dupa cum ai observat, era o mare directoare. Nepoata lui Toni lucra si ea aici. Se pricepea la calculatoare. Curva aia o punea sa schimbe testamentul unui bosorog de la nu-stiu-ce firma ca sa'i revina ei.”

„Da' ea de ce lucra pentru Alice?”

„Pai, tatal ei fusese omorat de niste paznici de aici. Politia nu i'a crezut povestea asa ca a decis sa intre singura 'sub acoperire'. Alice stia cine era si a decis sa profite de ea.” am ridicat din umeri nepasator. „Pula mea, nu e cine stie ce poveste trista da'...Oricum nu'mi placea de Alice asa ca...”

„Si de ce i'ai cerut asa de multi bani lu' Toni?” Sanziana era cam curioasa in seara aceasta.

„Intra.” am indemnat'o deschizand portiera la VW nostru hipiot. Pe langa fatul ca oferea o acoperire magnifica, era masina noastra de zi cu zi. „Oricum Toni e cam prostut si am profitat. Hai schimba'te.” i'am dat rucsacul ei cu schimburi. Mi'am dat jos acel costum infernal si mi'am luat o pereche de blugi aproape albi si un maiou cu un beat box. Sanziana avea blugi gri deschis si un maiou negru.

„Diana? De ce nu am curatat locul? Adica, stiu ca Toni nu a precizat da' nu ar fi tinut de bunul nostru simt?” ii arunc o privire ca si cum 'Glumesti, nu?' „Ai dreptate. Mergem pe la Lucian?”

„De ce? Avem destula iarba si cocaina...” ma asez la volan si incerc de trei ori pana sa porneasca motorul; deschid radio'ul si incepe jazz'ul. Sanziana se aseaza pe scaunul de langa mine cat de silentios posibil.

„Da o petrecere. Ziceam ca, oricum nu avem ce face in seara asta si pe deasupra, nu am mai fost demult la o petrecere de'a lui Lucian.” ma uit cu coada ochiului la ea si observ ca avea un zambet pervers; i'l egalez.

„Mneh, hai. Stai. Ai prezervative?” baga mana in buzunarul de la spate si scoate doua prezervative Durex Sensation.

„Eu sunt gata; tu?” deschid torpedoul si scot trei prezervative Durex Pleasuremax. Am inceput amandoua sa radem deoarece gusturile noastre se asemanau.


„Diana! Sanziana! Ma bucur ca ati putut ajungeeee!” era clar; Lucian era deja ametit.

„Daaaaa Luciaaaaan, si noi ne bucuram ca te vedem! Ne ducem sa ne luam ceva de baut!” cheia pentru a scapa de oamenii beti era sa vorbesti la fel cu ei, si daca le spui ca pleci, sa ai grija sa nu va mai vedeti restul zilei. „Sanziana! Hai in bucatarie.” casa lui Lucian era gigantica! Pe langa cele doua etaje si mansarda locuibila avea o cabanuta, o piscina uriasa, un teren de baschet si o camera de muzica.

„Eu mi'am luat niste tequila,” observ ca deja bause trei shot'uri si mai avea inca cinci „tu ce vrei?” Pot spune cu mana pe inima ca Sanziana se imbata destul de greu; partea proasta: migrene uriase dimineata, seara sau cand naiba se mai trezea.

„Paaaai, niste rom ar fi bun.” era ca si cum Sanziana devenise barmanita; toata lumea parea s'o accepte asa ca, dupa ce mi'am luat bautura, m'am dus in sufragerie ca sa vanez.

Tarfe, blonzi, sportivi, curve, mneh, asasini, gangsteri, wanna be's; bine ati venit! Aceasta este salata mixta! Ooooh, baieti buuuuni! Daca asta era un desen, ma vedeai 'plutind' usor catre ei, eu fiind atrasa de mirosul lor. Dar asta nu e un desen, asa ca nu 'pluteam' ci mergeam; mergeam cat de sexy puteam, unduindu'mi soldurile lasciv, dar nici prea tare ca altfel aratam de parca eram beata; era un grup de cinci baieti, patru dintre ei ma analizau, in timp ce al cincelea era cu spatele si parea preocupat de ceva. Il ating usor cu mana pe umar si se intoarce. Ma abtineam cu greu sa nu izbucnesc in ras; mai adaugati un ingredient la acea salata: emo!



[To be continued...]

Un comentariu: