4.1

“Da...Aha...Mai bine vorbesti cu ea.” ii dau Blackberry'ul Sanzianei si continui sa ma imbrac cu rochita alba, bufanta cu caprioare decapitate; o primisem de la Xander cu un an in urma. Dupa ce ne sunase Toni cand eram in Meli Melo am venit direct acasa.

„Da.”

„Vreau sa faceti ceva pentru mine.” Sanziana daduse pe interfon la cererea mea. Imi placea sa aud vesti direct de la sursa.

„O sa te coste, stii asta.”

„Desigur. Vreau sa va ocupati de Alice.”

„Alice? Heh...O sa te coste muuuult Toni.” intervenisem eu.

„Cat?”

„Juma'”

„Asa putin? Cinci sute de mii?”

„Hohohoooo, stai nitel, Toni.” incepem noi sa radem de naivitatea lui. „Juma' de milion de lire, draguta.” zise Sanziana.

„Lire?! Inainte cereati dolari...” se fastacea.

„S'au schimbat vremurile Toni. Daca nu'ti convine, du'te la Andrei.”

„Nu nu nuuu...” a oftat adanc. „Bine. Banii o sa fie in cont in trei ore. Cand terminati?”

„Vad ca esti nerabdator...Maine.” am lasat'o pe Sanziana sa continue tranzactia in timp ce eu ma dezbracam de rochita. Cam atat cu planurile noastre. Ma duc in sufragerie si scot din dulap o cutie din carton.

„Esti gata?” ma intreaba Sanziana dezbracandu'se.

„Nu. N'am nici un chef sa ma ocup de vita aiaaaaaa!” ma plang eu si scot din cutie costumul meu; chestiile mulate ma enervau. Erau perfecte in misiuni ca acestea, dar ma iritau. A trebuit sa'mi infasor pieptul si fundul ca sa nu'mi stea in cale. Sanziana a avut si ea nevoie de bandaje. Singura chestie buna la aceste costume din piele neagra este ca ne statea bine cu ele. „Il suni tu pe Mario?”

„Vrei sa'l suni tu, te rog?”

„Bine.” iau telefonul si caut in agenda 'Mario Bros.' Era ciudat ca numele agentiei lui era acelasi cu al unui joc din '80. „Mario. Unde e Alice? Da. Juma de milion. Heh, stiu. Stai asa sa iau ceva de scris.” apuc un servetel si un pix repede. „Aytoun, 18. Multam'. Da da.”

[To be continued...]