Cand spirtul mai arde culori in odaie --
O privire pe-o carte, pe straie,
Si pasul ma-ndeamna in dimineata.
Cum frigul tremurand ca o veste,
Tot plange de-al meu si de-al tau...
Tot mai mult am ramas cu ce este,
Si ploua cu-o parere de rau.
Am uitat daca merg... inca tot ma iubesc...
Am ajuns la timp, ocup si un loc.
Dar gandul apasa cu greul sau bloc...
E numai vedere... nu mai pot sa vorbesc...
George Bacovia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu