Ma uitam la ecranul bancomatului ca la unicorni; asa multi bani mai aveam?! Pai, sa profitam! Am scos ceva bani sanatosi, m-am uitat in stanga, in dreapta si in spatele meu, inainte sa iau banii si sa-i pun in portofelul meu golut.
Deci, Tokyo ha? In mod surprinzator, nu aveam atat de multe bagaje: un geamantan inflorat burdusit cu haine si alte rahaturi, o geanta de voiaj cu chestii cosmetice si un ghiozdan.
Bun! Inainte sa ma plimb prin Shibuya, ma pusai pe cautat un apartament micut, cevaaaa rapid si dragut. Nu m-am mai obosit sa caut prin ziare ci m-am dus prin zona. Prea scump, prea mic, prea darapanat. Ma uit in fata mea si vad o cladire inalta de cinci etaje si cu multe usi pe fiecare palier. Caut o usa la parter pe care sa scrie administrator sau ceva.
- Uhm, buna ziua?
- Aaah! Buna ziua, buna ziua domnisoara! Cautati un apartament? Unul mic, ieftin si dragut? Nu prea darapanat? Perfect! Am ce va trebuie! Veniti cu mine!
- B-bine. babuta era draguta, chiar daca era putin prea vorbareata. I-am ascultat bolboroselile pana la etajul trei, la a doua usa de la scara.
- Asa, sa-l lasam pe fiu'meu in pace, si sa-ti arat apartamentul.
Holul de la intrare era ingust si scurt; nu apucai sa faci trei pasi si in dreapta era baia. Bucataria si sufrageria nu erau separate, balconul era de fapt un geam mai mare cu vedere spre alt complex de apartamente si dormitorul, despartit de sufragerie printr-o usa glisanta roz, avea doar un pat, un tablou stupid si un dulap mare. M-am uitat mai atenta la sufragerie... nu avea nicio biblioteca!! Va trebui sa rezolv asta curand.
Dupa o runda de negocieri, am reusit sa-l inchiriez. Stateam pe canapeaua micuta si alba, analizam blocul vecin si ma gandeam ce sa fac in continuare.
Scot laptopul, il deschid, imi caut haine de schimb, dau drumul la muzica si ma bag la aranjat lucrurile.
Se termina "The D-motion" de la KAT-TUN, termin si eu de aranjat in baie. Urmeaza "Summer time" de la NEWS, ma apuc de bucatarie. Incepe "Hageshisa to, kono mune no naka de karamitsuita shakunetsu no yami", Dir en grey. Perfect! Ma bag la sufragerie. Mai canta vreo trei melodii vesele, care-mi dau energie pana cand incepe "Ai nante". Ma opresc, imi sterg fruntea, o schimb mormaind si-mi continui corvoada.
In trei ore jumatate am terminat curatenia in noul meu apartament. Apartament? Garsoniera?
Dupa un dus relaxant, am iesit din baie mirosind a portocale, cu un prosop infasurat in jurul meu si unul pe cap.
- Haaaaa... Și ghini fu!! Vriau o beriiii. Șî șiasu' îi... unșpe.
Pofta mea ma copleseste asa ca imi iau niste chiloti, un sutien, pantaloni scurti, maiou cum apuc, imi prind parul intr'o coada, ma incalt cu niste slapi si ma indrept spre magazinul de jos pe care l-am vazut cand am venit aici.
- Daca tot sunt aiiiici... Nea, nu-mi fac aprovizionarea acum. O sa ma duc eu candva la un supermarket. sase doze de bere, niste chipsuri, ciocolata, ramen instant si un pachet de Marlboro rosu.
Tinand cont ca incep sa lucrez de maineeee, azi o sa lenevesc pe acasa! avand planul asta in minte, imi beau cafeaua in liniste --cafeaua care mi-a facut-o Eriko-san, proprietareasa-- si ma uit la stirile de dimineata: mai putine crime si violuri decat in Romania. Oameni destepti, nu ca ai nostri care isi violeaza bunicile sau le omoara pentru ca nu le da pensia.
- Astazi la ora cinci dimineata, doamna Mashiro Saki s-a sinucis impreuna cu fetita careia i-a fost data in grija. Mama fetitei spune ca Mashiro-san nu a dat niciodata dovada de un comportament violent, chiar se comporta foarte frumos cu fetita de sase ani, Rena-chan. Familia decedatei ne-a marturisit ca a avut o fetita de aceeasi varsta cu Rena-chan; semanau chiar foarte mult. Din nefericire, a murit intr-un accident de masina in urma cu jumatate de an. Politia crede ca Mashiro-san, dadaca fetitei, s-a sinucis pentru a fi cu fiica ei dar, s-a razgandit si a luat-o si pe Rena-chan cu dansa.
Oameni destepti dar nebuni. Stirea asta m-a cam enervat. Nu am mai bagat in seama ce discutau aia la televizor. Deschid geamul si ma uit atent la blocul din fata. Cred ca am stat acolo mai mult de jumatate de ora pentru ca au inceput sa ma doara ochii chiar daca purtam ochelari. Cred ca o sa ies.
Ma duc la primul parc pe care il vad, ma asez pe o banca, imi scot o tigara si analizez lumea. Copii, mame, batranei, cupluri cu animalele la plimbare; parcul incepuse sa abunde in cupluri si am simtit un gust de fiere in gat. Am urmarit schimbul de replici dintre doi baieti care, din cate am auzit, nu s-au mai vazut de cand au terminat liceul. O, ce mai faci. Bine, tu? Binisor. Mama ta cum o mai duce? Bine si ea. Ai tai? Inca se mai tin bine. Au plecat si nu i-am mai putut auzi dar am inceput sa ma gandesc la romanii mei dragi; se intalnesc, se saluta scurt si uscat apoi isi cer unul aluia bani, tigari sau alte chestii: Frate, nu ai sa-mi dai si mie 10 lei? O sa ii dau inapoi da' am mare nevoie de ei frate. N-am wa. Si eu am nevoie de niste bani da' nu am gasit pe nimeni sa-mi dea. Si, daca unul din ei e in sevraj sau prea violent, incepe sa-l injure si sa-l bata pentru ca nu vrea sa-i dea bani.
Oftez, imi mai aprind o tigara si ma uit la fantana arteziana micuta. Iesea un curcubeu. Acusi incepe luna Iulie, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu