- Rei-chan?
- Da?
- Hai pe la mine.
Statea foarte aproape; cafeneaua era intr-un capat al strazii si el statea in celalalt capat. Era un fel de duplex mai mare. Daca se intampla ceva rau, pot sa sar.
- De fapt, hai mai intai la magazin.
Mi-l da mie pe Koro in brate si eu l-am luat fericita; se intampla foarte rar ca un caine sa nu ma placa si am avut noroc cu Koro.
- Hei, Koro-kun, stai cuminteeee!
Yoshizune a cumparat destul de multe: oua, lapte, suc de mere, bere, chipsuri, prajiturele cu ravas, prajituri, ciocolata, peste. Cand am iesit din magazin, am vazut un pet shop in fata.
- Yoshizune-kun, da-mi mie o sacosa si tu du-te acasa. Vreau sa cumpar ceva.
- Bine. Mai tii minte duplexul, nu?
- Da. i l-am dat si pe Koro. Vin in zece minute.
Ma duc la pet shop si ma uit prin toate chestiile pentru caini: mancare, conserve, jucarii, lesa, zgarda. M-am decis la o zgarda rosie.
- Ah, se poate sa o impachetati? Este un cadou.
- Desigur. Daca va intereseaza, avem si mini-tortulete special pentru caini.
Am ales un tort micut in forma de si cu gust de friptura; de asemenea, am cumparat si o lumanare alba.
Ajung la usa si cand intru, sunt surprinsa cat de gol e apartamentul; nu ca al meu ar fi mai plin. In fata usii de la intrare era sufrageria, in dreapta careia era bucataria. Pe stanga holului de la usa principala era dormitorul si in dreapta era baia. In stanga sufrageriei era un balcon micut. Sufrageria avea o canapea alba, o masuta de cafea, un televizor cu Playstation 3, in spatele televizorului era o biblioteca. M-am intors sa analizez mai bine holul si am vazut o fereastra care dadea spre dormitor. Cat de tare!
- Iti place?
- Daaa! Mereu mi-au placut apartamentele micute.
- Te rog, fa-te comoda.
M-am asezat pe scaun, am pus sacosele langa mine si Koro mi-a sarit in brate.
- Parca ai sti ca am ceva pentru tine. Yoshizune-kun, poti veni putin?
- Hmm?
- I-am cumparat ceva lui Koro--
- Nu trebuia! Adica--
- Sst! Asa am vrut eu. Si vreau sa te intreb daca are voie tortulet pentru caini cu aroma de friptura.
- Desigur!
- Ai auzit Koro-kun? Astazi o sa ai parte de un festin demn de un print!
- Ham!
Am scos tortuletul incet, l-am desfacut si l-am asezat langa mine; era pus pe un fel de farfurie si, ca prin minune, Koro a reusit sa nu dea pe langa. Dupa ce l-a terminat, a venit langa mine lingandu-se pe bot.
- Spune multumesc!
- Ham-ham-mrrrham!
- Cu placere dragutule! Acum, uite! am scos zgarda si el a incept s-o miroase. Dupa aceea, i-am pus-o in jurul gatului.
- Ce frumoasa e! Multumim!
- Oricand.
- Ti-e foame Rei-chan?
- Daaaaa!!
- Tonkatsu cum suna?
- Suna minunat! Pot sa te ajut?
- Da. Multumesc de ajutor.
Dupa ce am mancat, ne-am asezat la masuta si am inceput sa bem si, din nou, sa vorbim. Koro se asezase in patut.
Ma uit la ceas si vad ca era unu si un sfert.
- Rahat. Imi pare rau! Am stat atat de mult. Tu poate te duci maine la universitate devreme si--
- Rei-chan?
- Azi e vineri.
- ... Serios?!
- Da. Yoshizune a bufnit in ras si mai avea putin si se tavalea pe jos.
- Nu mai rade de mine! m-am asezat pe canapea cu spatele la el, mi-am incrucisat mainile si am pus bot.
- O haide Rei-chan!
- ...
- Iarta-maaaa! a venit in fata mea si a pus o fata de catelus. Ma uit la el cu coada ochiului.
- Te rog iarta-maaa! Te rog frumos cu o ciresica deasupra?
- Da-mi.
- Ce?
- Ciresica. i-am zambit.
S-a dus la frigider si a cautat prin sertare. Dupa ce a inchis usa de la frigider, s-a intors cu spatele la mine si nu mai puteam vedea ce face.
- Inchide ochii!
Ii aud pasii si il simt cum se aseaza langa mine pe canapea.
- Poti sa te uiti.
In fata mea era o farfurie cu o bucata triunghiulara de prajitura cu cirese: deasupra aluatului crocant era ciocolata intinsa cu grija si peste ciocolata erau multe cirese confiate si putin sirop de ciocolata alba.
- Uau!
- Mai am. arata cu degetul spre masa. Intr-un pahar de martini era jeleu de cirese deasupra caruia era frisca, o cireasa confiata si o frunza de menta.
- Stai sa ghicesc, scoala de bucatari?
- Da.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu