- Iza, ce ai dori de baut?
- Bere. Si Rei vrea niste whiskey.
Stateam in piscina de jumatate de ora, timp in care Iza si Leo s-au imprietenit. Si ce daca nu ne-a mai dat prafu' inapoi? Oricum aveam ceva iarba acasa.
- Rei-san, ti-am adus bautura.
Ma uit la el cu un semi-dispret.
- Leo, cati ani crezi ca am?
- Uhm... Douazeci si cinci?
Nu i-am raspuns. Am iesit din apa si m-am dus la bar. I-am ascultat palavragind; terminasem paharul si rontaiam covrigi si alune. In mod dubios, sau nu, numai eu eram goala. M-am uitat la pizda mea si am observat ca trebuia sa-mi retusez trasnetul; da, ma epilam in forma de trasnet. Am bagat cati covrigi si cate alune puteam in gura si le-am mestecat.
- Hei, Rei, ce zici? Mergem la petrecerea lu' Leo?
M-am intors spre ea si nu am zis nimic treizeci de secunde. Aveam noroc; amandoi erau in raza de acoperire. Am scos limba care era tapetata cu alune si covrigi mestecati si saliva; am scos un "bleaaaah" gutural si, spre surprinderea mea, i-a busit rasu'.
- De cand nu am mai vazut pe cineva facand asta!!
- Iza, tu cand pleci?
- Vrei sa scapi de mine ha?
- Puteti sa vorbiti in japoneza va rog?
Ne-am intors amandoua la el: -NU!
- Eu zic sa mergem.
- Bine zis.
- Ei, si acuma?
Stateam pe scarile unui templu micut si contemplam. Era sase si ceva dimineata; ar trebui sa gasim o camera de hotel, nu?
- Hai cu mine.
Am mers la un magazin din ala mic si cu de toate ieftine si am cumparat trei aparate de unica folosinta, sase doze de bere, doua bento (al meu era cu caracatita si al Izei era cu ou) si un pachet de Marlboro rosu.
Ne-am intors la templu dar ne-am plimbat; avea un lac in care erau cativa pesti koi si un pod micut. Iza s-a asezat turceste langa lac si eu m-am pus in fund (mai bine zis m-am asezat ca din pod) langa ea. Cand pestii au simtit vibratiile (nu cred ca au urechi) au venit la margine; nu m-a lasat inima si le-am dat lor majoritatea bento-ului. Noroc ca aveam tigarile.
- Peste doua zile.
- Ha?
- Peste doua zile ma duc acasa.
- Asa devreme?! De ce?!
- M-o sunat maica-mea cat tu erai in piscina si o inceput sa urle la mine ca de ce am plecat de acasa si blaaaa.
- Stai, ea nu stia ca tu esti in Japonia?!
- Pai...
- FEMEIE!
- Scuteste'ma! Stii cum e jita aia! Ai fi facut si tu la fel!
- Bine dar... Imi si imaginez ce discurs o sa-ti tina cand ajungi acasa...
Am condus-o pe Iza la aeroport si apoi m-am dus sa developez pozele; i-am promis ca o sa-i trimit si ei copii. Facusem muuulte poze pe pod si la templu.
Primele doua saptamani ale lunii Iunie le-am petrecut in casa, ca o lehuza. Am abuzat de televizor, mancare, tigari, alcool si somn. Nu, nu sunt alcoolica.
Pe 15 Iunie am intrat in bucatarie si am vazut data. Cacat, eu parca trebuia sa-mi caut o slujba, nu?
Dus, spalat pe dinti, aranjat par (adica doar indreptat bretonu'), facut pipi, ales chiloti, sutien si haine.
Hei! Nu am mai clarificat povestea cu baietii si pedeapsa dar din moment ce ea vorbise cu Leo, cred ca eu pierdusem si nu aveam de gand sa o sun. Poate o prind pe net si sa vad ce abereaza.
Ma uit repede in oglinda inainte sa ies pe usa. Sper doar sa nu ploua.
Inainte de a-mi face planul de bataie, mi-am luat o cafea neagra si cinci ziare mai importante si am inceput sa caut slujbe.
- Hmm... nu, nu, nu, in niciun caz. Watanabe... Am mai auzit de asta-- cand m-a palit realizarea nici n-am mai stat pe ganduri si am luat primul tren spre Shibuya, Tokyo.
Poate era si cafeaua, poate era muzica data la maxim de la mp3, poate erau emotiile; sigur erau toate. Niciodata nu am fost genul de persoana care se emotioneaza repede sau care se pierde cu firea in situatii normale (cea de fata era normala pentru mine) asa ca, m-am calmat si am inceput sa ma gandesc la toate smecheriile invatate de la mama.
Ajung la Watanabe Hair Saloon si era inchis. ASTIA ISI BAT JOC DE MINE?! Dupa ce mi-am facut damblaua, am scos o foaie si am notat numarul, numele si adresa mea. Da, imi dadeam seama ca altcineva putea lua foaia dar am decis sa ma risc. Inainte sa pun hartia intre usa si perete, m-am uitat in jos; era un spatiu destul de mare intre asfalt si usa asa ca am indesat (adica impins cat de tare am putut cu gandul sa ajunga departe) hartia acolo.
- Un milkshake de cirese va rog.
- Imediat.
Am decis sa mai stau pe afara; oricum era abia doua jumatate. Imi beam milkshake-ul si analizam lumea care trecea pe langa cafenea. Da, era cafenea si avea milkshake; mai avea si mese afara. Din nefericire, cat am stat acasa mi-am cam fumat toate tigarile si acum mai aveam doua. Trebuie sa ma aprovizionez. Ma uitam la niste toape care stateau la taclale; vorbeau despre genti, papuci, baieti. Nu apuc sa mai aud in ce directie se indreapta conversatia pentru ca imi simt motoseii de la papuci balanganindu-se.
- IIII!!! CATELU'!! entuziasmul a pus stapanire pe mine si m-am scapat in romana.
- Eh?
- Ah! Imi pare rau.
- In ce limba ai vorbit?
- Uhm... romana.
Afiseaza un zambet larg, isi ia cainele alb in brate si se aseaza pe scaunul liber din fata mea.
- Nu te superi daca stau aici, nu?
- Nu. Hei, ce rasa e catelul?
- Volpino. Il cheama Koro si are un an, implinit astazi!
Baiatul avea ochii verzi (poate lentile), parul portocaliu (poate ar fi vrut blond), pielea ii era subtil bronzata si imbracamintea ii era normala dar speciala (daca are sens): bocanci albastru neon, blugi gri putin stramti, maiou alb si o camasa multicolora. Spre surprinderea mea nu avea niciun accesoriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu