In acea jumatate de ora in care am mers cu trenul rapid pana la destinatie, majoritatea persoanelor se uitau urat la mine si la Iza din cauza comportamentului nostru. Chiar daca trenul era aproape gol, noi stateam in picioare, vorbeam, romaneste bineinteles, si uneori dansam pe muzica de la radio.
Aveam de gand sa nu ne mai intoarcem acasa in seara aceea asa ca aveam tot ce ne trebuie in genti: telefon, portofel, servetele, gel atibacterian (eu), tigari (eu), tocul cu ochelarii de vedere (eu), cheile de la apartament. Enumerand chestiile din gentile noastre in gand, am realizat ca eu nu mi-am schimbat obiceiul de a cara multe rahaturi.
Am urcat scarile spre suprafata si ne-am oprit pentru cateva secunde; luminile neoanelor erau orbitoare, galagia si aglomeratia dominau. Ne-am asezat pe o banca dintr-o statie de autobuz ca sa stabilim destinatia. Uitandu-ne in jur, am observat ca multimile erau formate din cativa barbati beti care se duceau acasa, foarte putini elevi pe biciclete si, 63% erau fie cupluri, fie fete sau baieti in cautare de distractie, ca noi.
- Draga Iza! Iti prezint cartierul Ginza!
- Deci, unde mergem? Iza s-a uitat la mine si si-a aranjat esarfa.
- Pai, sincer, nu stiu locurile astea. Vrei sa intrebam pe cineva sau sa ne aventuram? stiam raspunsul ei inainte asa ca m-am ridicat.
- Hai mai intai sa luam o cafea de la un automat.
Plecam de pe strada principala si ajungem pe una mai laturalnica dar totusi, plina de baruri, discoteci, peep show-uri si alte chestii erotice. Dupa ce am luat cafeaua de ￥100, ne-am asezat pe o bordura si eu mi-am scos o tigara; trec cateva secunde si Iza se ridica de pe bordura si se aseaza in fata mea turceste, direct pe asfalt.
- Vad ca nu sunt singura ca nu s-a schimbat. ii arunc un zambet atotstiutor si-mi termin tigara.
Trecem pe langa un bar din care rasuna muzica jazz; dorinta de a intra si de a ma relaxa pare sa domine pentru moment dar cand cineva da peste mine, simt doar furie. Ma uit la tipa de pe asfalt fara sa o ajut.
- Imi pare rau! are vocea foarte subtire si ma zgarie pe creier.
Se ridica si se uita la mine cu ochi mari si saturati de machiaj; are parul blond, lung pana in talie si cret. Poarta foarte putin: pantaloni albi extrem de scurti, ceva ce se vrea a fi un maiou dar arata mai mult a bustiera si o pereche de papuci cu tocul de vreo sase centimetri. Pielea expusa este aproape ciocolatie ceea ce tradeaza programul ei de solar.
- Hei Rei-chan! Sa mergem!
Daca nu ma striga Iza, mai mult ca sigur faceam ceva dubios.
Dupa ce am hoinarit strazile o ora, am dat peste o linie de oameni foarte lunga. Mergem in fata ca si cum nu am avea nicio treaba si ne uitam foarte atent la paza: doua fufe imbracate in 'uniforma' de politist; prin uniforma, a se intelege o bluza si niste pantaloni albastri foaaarte scurti, cizme negre pana peste genunchi si o sapca din aia care se observa de la cinci metri ca e falsa. Terminasem cu paza care nu reprezenta vreun fel de problema si am trecut la persoanele care asteptau la rand.
- Putem merge, nu? prin asta, Iza se referea la faptul ca putem trece inaintea lor.
Nu eram atat de increzatoare in calitatile mele de cuceritoare lesbiana si nu aveam nicio idee despre orientarea lor sexuala asa ca, am decis sa vad cum va decurge. M-am dus la tipa care parea mai plictisita in timp ce cealalta vorbea cu un tip cat un munte. Tipa mea era roscata, cu parul drept si putin deteriorat, ochii negrii si la corp arata destul de bine.
- Hei, sper ca nu te deranjez dar vroiam sa stiu daca aici lucreaza Lupine? desigur ca asta a fost un nume spus la panarama. Toate acele drame si filme japoneze pe care le-am vazut cand aveam saptesprezece ani, mi-au folosit la ceva.
-Lupine? s-a uitat la mine dubios si am crezut ca am mierlit-o.
-Da... Mi-a zis ca pot sa-l caut aici daca am nevoie de lamaie. proiectele cu droguri pe care le-am facut in scoala generala... nu credeam sa imi foloseasca.
- Hmm... Mai esti cu cineva?
- Da. am tras-o pe Iza langa mine.
-Bine, puteti intra.
Ceilalti care stateau la rand vociferau in fel si chip dar noi doar le-am aratat limba. Cand am intrat, am fost izbite de vibratiile muzicii care ne ajungeau pana in piept.
- Hai la bar! trebuia sa urlam ca sa ne auzim peste muzica dar eram obisnuite cu asta. Inaintand spre bar, aerul devenea mai greu de respirat, parfumurile si fumul de tigara se amestecau; un cocktail letal pentru plamani. La bar, alcoolul se plimba din mana in mana si, in unele cazuri, din gura in gura.
- Oare aici poti face body shots?
Am ridicat din umeri desi ideea asta ma excita. Un gin tonic pentru Iza si un whiskey cu gheata pentru mine. Un lucru deocamdata dezamagitor in seara aceasta: nu erau barmani ci barmanite. Ne-am asezat pe scaune si am savurat bauturile in liniste.
- Hei... m-am intors spre barmanita. Nu stii pe unde e Lupine? i-am aratat doua bancnote de ￥10.000 si fata i s-a iluminat instantaneu. Mi-a aratat subtil spre un separeu de la etaj.
- REI! HAI SA DANSAM!! nu, nu se ametise, doar avea energie.
-Mai intai, hai cu mine.
Am urcat scarile decorate cu drogati si alte cupluri intoxicate care se sarutau cu pasiune. Ajunse la capatul scarilor, am dat peste o usa pe care scria "VIP"; am deschis-o si un coridor invaluit in rosu se desfasura inaintea noastra.
- Si, il cautam pe acest Lupine?
- Da, doar ca... Unde ar putea fi Lupine...?
Spre suprinderea noastra, s-a deschis o usa din capatul coridorului si de aici a iesit un tip care isi incheia prohabul.
- M-a strigat cineva? s-a apropiat foarte repede de noi. Ne cunoastem de undeva?
- Uhm... Nu dar as vrea sa ne cunoastem. l-am analizat mai bine: era cu doi centimetri mai mic decat mine, ochii ii erau negri si parul negru si-l tinea prin intr-o coada care ii ajungea pana la omoplati. Pometii erau inalti si bine conturati, nasul finut, sprancenele cam subtiri si buzele pline. Pe langa trasaturi, i-am observat pierce-urile din urechi, cel din nas; cand vorbea, observam o stralucire in gura lui si am presupus ca era inca un pierce; Camasa alba suflecata la maneci, descheiata la primii trei nasturi, pantaloni de costum negri si tenesi.
Ne-a masurat din cap pana in picioare si, cu un zambet pervers, ne-a indreptat spre o usa cu un "L" mare si auriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu